Phalaenopsis – tija terminala – mit sau realitate?

Probabil ca toti crescatorii amatori de orhidee din genul Phalaenopsis s-au confruntat pana in prezent cu “cosmarul” tijelor terminale. Si, cum in orice mediu cu pareri emise online, opiniile avizate sunt de multe ori depasite numeric de cele ale persoanelor ce argumenteaza doar prin propria experienta restransa la cateva cazuri intalnite, sau a parerilor personale, nici comunitatea internautilor crescatori de orhidee nu face exceptie de la acest fenomen.

Desi in cazuri foarte rare poate insemna sfarsitul ciclului de viata, majoritatea exemplarelor de Phalaenopsis cu tija terminala ajung sa se deterioreze datorita conditiilor de crestere. Unii pasionati le considera din start, in mod eronat, drept plante pierdute, ignorand complet potentialul lor.

Pentru a avea o parere justificata, este necesar sa emitem si sa abordam gradual cateva ipoteze.

1. Ce sunt tijele terminale?
2. Ce declanseaza aparitia lor?
3. Ce efecte au asupra plantelor?
4. Ce actiuni sau masuri ar trebui intreprinse?

Ce sunt tijele terminale?

O tija florala terminala este reprezentata de emergenta din zona centrala de crestere vegetativa a  unui mugure cu dezvoltare ulterioara florala. Mai exact, in zona coroanei foliare, de exemplu, la speciile genului Phalaenopsis, in locul unei frunze noi apare o tija florala. Acest aspect este cunoscut la speciile de orhidee cu crestere monopodiala, apartinand in general tribului Vandeae, din subfamilia Epidendroideae, care include subtriburile Aerangidinae, Angraecinae, Aeridinae, Agrostophyllinae, Bromheadiinae, Polystachyinae. Este important de retinut in acest context un aspect important legat de biologia Vandeaelor, anume tipul de crestere monopodiala, ce presupune o unica directie de crestere, aflata in partea apicala (la varful plantei), si opus zonei radiculare, din care emerg radacinile, prin opozitie cu speciile cu crestere simpodiala, unde exista multiple directii de crestere. In cazul speciilor monopodiale, putem presupune ca exista o dominanta apicala probabil controlata hormonal, ce suprima dezvoltarea mugurilor laterali in cresteri sau implicit plantule separate. Daca in locul obisnuitelor frunze ce ne vor indica faptul ca planta se afla in plin proces de crestere, alungindu-si unidirectional tulpina, apare o tija florala, este decent sa presupunem ca respectiva planta va inceta cresterea foliara in respectiva directie. Acest aspect insa nu inseamna ca planta va muri, sau va intra intr-o perioada stagnanta, intrucat anularea dominantei apicale, in cele mai multe cazuri, activeaza dezvoltarea mugurilor laterali, prin intermediul unor hormoni vegetali sau regulatori de crestere din grupul citokininelor. In fond, acest fenomen, de dezvoltare a mugurilor laterali, se observa si in cazul tratamentelor cu citokinine, fie sub forma de paste keiki, de tratamente foliare, sau chiar de distrugere neintentionata a mugurelui terminal. Mai mult de atat, se poate observa ca aparitia tijelor terminale este mai frecventa la speciile cu capacitate mai ridicata de a produce keiki, iar capacitatea de a forma cresteri noi laterale este frecvent utilizata la unele Aeridine, de exemplu, Vanda, Mokara, Trichoglottis, prin aplicarea tehnicii cunoscuta ca topping sau decapitare, unde prin indepartarea mugurelui terminal se stimuleaza aparitia de plante adventive ce cresc pe zona bazala ramasa in urma decapitarii. Este interesant de remarcat ca mugurii dorminzi ai speciilor de Phalaenopsis poseda o polivalenta a dezvoltarii, putand forma muguri vegetativi, ce vor da nastere unor plante, anume keiki, sau in egala masura pot forma muguri florali, ce vor duce la emergenta de tije florale. Acest aspect este exploatat prin administrarea tratamentelor hormonale cu citokinike, mai exact pastele keiki, care convertesc mugurii tijelor florale in muguri vegetativi. Putem in acest sens, agrea ca respectiva conversie este posibila si are loc spontan, indus sau natural si in cazul mugurilor vegetativi, de crestere, care devin florali daca sunt intrunite anumite conditii. Si de aici, tije terminale.

Ce declanseaza aparitia tijelor terminale?

Aparitia tijelor terminale este generata de conversia mugurelui vegetativ al orhideelor monopodiale in mugure floral, si poate avea multiple cauze, de natura fizica (decapitarea mecanica a exemplarelor, intentionata, cu scop reproductiv, sau accidentala), chimica (exista informatii ca unele tratamente antifungice, antibacteriene, insecticide sau miticide, aplicate abundent, pot provoca acest eveniment) sau biochimica – fiziologica (indusa hormonal natural – la varsta maturitatii plantelor sau artificial, prin administrarea de citokinine). In final, toate aceste cauze induc producerea sau metabolizarea de citokinine, acumularea acestora in tesuturi, si declansarea activarii mugurilor laterali, care in final vor duce la producerea de keiki, de plante noi ce emerg pe tulpina plantei-mama. Unele specii si varietati sunt mai susceptibile de a forma tije terminale, si este interesant de remarcat ca aceleasi varietati vor fi si cele la care aparitia de plantule bazale (keiki) este mai frecventa. Unii crescatori leaga motivul aparitiei tijelor terminale fie de la abundenta prea mare a radiatiei luminase, fie de utilizarea insecticidelor sistemicce, insa nu exista pana in prezent informatii certe asupra acestui fenomen.

Ce efecte au tijele terminale asupra sanatatii si dezvoltarii plantelor?

Desi in mod natural tijele florale apar in cazul genului Phalaenopsis in pozitii bazale sau laterale, este posibil ca acestea sa emearga si in pozitii apicale. De regula, acest fenomen declanseaza aparitia plantulelor bazale, adica keiki, intrucat respectiva planta nu va mai creste, insa va continua sa functioneze perfect normal din punct de vedere biologic, producand flori si investind mult mai multa energie in reproducerea vegetativa.

In multe cazuri, dupa cum ne informeaza expertii AOS (Questions About Phalaenopsis) aparitia tijelor terminale este un indicator al faptului ca planta respectiva a ajuns la maturitate si isi va inceta cresterea ascendenta, insa se cunosc numeroase cazuri in care plantele au continuat sa creasca dupa uscarea tijei florale. Un aspect cert in tratarea plantelor cu tije terminale este reprezentat de faptul ca respectiva planta va produce cu certitudine cel putin un keiki bazal, in functie de specie, varietate, hibrid, intrucat este cunoscut faptul ca unele varietati sunt mai prolifice fata de altele.