Floraria Secret Garden - Ingrijirea orhideelor

Genul Miltonia, ai carui reprezentanti prezinta flori multiple pe fiecare tija, de forma si cromatica spectaculoasa, amintind de panselute pictate prin tehnica acuarelei, de dimensiuni mari si in general intens parfumate, avand o aroma puternica de trandafiri si citrice, a fost initial descris de catre John Lindley in 1837.

Speciile genului Miltonia provin din zonele sudice si centrale ale Braziliei, pana in Argentina. Desi reprezentantii acestui gen prezinta similaritati puternice cu cei ai genului Miltoniopsis, distinctia in ceea ce priveste crestrea lor este reprezentata de preferinta fata de clima calda a speciilor genului Miltonia, originar din Brazilia, prin opozitie cu preferinta fata de climatul mai racoros in cazul speciilor genului Miltoniopsis, ce provin din Columbia, Ecuador si Peru.

Speciile genului Miltonia au talie relativ medie spre mare, comparat cu alte genuri de orhidee, ajungand deseori pana la 50-60 cm inaltime. Florile acestora sunt puternic asemanatoare cu cele de Odontoglossum, insa cu forme ale labelumului mult mai putin complicate. In plus, sunt parfumate si pot ajunge pana la diametre de 10 cm. Cromatica generala prezinta un fond cu nuante de galben cu margini brune sau dimpotriva, alb, cu degradeuri violet sau de culoarea lavandei. Speciile genului Miltonia se diferentiaza anatomic prin numarul de frunze per pseudobulb, doua, in timp ce in cazul genului Miltoniopsis, se observa doar cate o frunza per pseudobulb.

Orhideea panseluta - Miltonia - o poti achizitiona de aici!

Datorita heterogenitatii acestui gen, fiecare specie prezinta caracteristici mai mult sau mai putin distincte, ce se reflecta implicit si in conditiile de crestere, ca adaptare ecologica la arealele de origine. Unele specii sunt relativ dificil de cultivat, in timp ce altele pot fi cu usurinta recomandate incepatorilor, caz in care putem sugera alegerea unui hibrid, intrucat acestia prezinta o rezistenta mai ridicata la variatiile de mediu.

Tijele florale au un aspect zvelt si forma in general arcuata, culori vibrante, pornind de la nuante de rosu, roz, alb, cu pete in degrade, ce pot include o varietate de nuante de galben si portocaliu. Persistenta florilor este in general relativ redusa, insa, din experienta proprie, putem certifica cazuri de exemplare ale genului ce si-au pastrat florile parfumate pentru o perioada de peste 30 zile.

Sezonul de inflorire pentru speciile de Miltonia este primavara, desi Miltonia spectabilis si hibrizii acesteia infloresc indeosebi toamna, iar Miltonia schroederiana atat primavara cat si vara. Durata totala de viata a florilor unui specimen este de 2 – 3 luni, considerand faptul ca florile au tendinta de a se deschide succesiv, nu simultan. O exceptie de la aceasta regula insa o face Miltonia warscewiczii, la care inflorirea poate demara primavara, si se poate finaliza in toamna urmatorului an.

Din punct de vedere al valorilor intensitatii luminoase, speciile genului Miltonia nu sunt pretentioase, putand fi crescute atat in lumina intensa cat si in umbra partial. Vor fi preferate orientarile sudice si vestice, cu conditia de a ne asigura ca lumina directa nu va afecta plantele, fiind filtrata in prealabil, prin intermediul unei perdele sau a altor plante.

Speciile genului se simt cel mai bine la temperaturi moderate, cu valori de 21 – 26 ℃   in timpul zilei si minime de 18 – 21 ℃  in timpul noptii.

Umiditatea necesara cresterii cu success a speciilor de Miltonia se situeaza in intervalul de 60 – 80%, speciile cu preferinta pentru climate racoroase tolerand rareori temperaturi de peste 30℃. Daca nu este posibila evitarea temperaturilor ridicate, se poate opta, cu egal succes, pentru cresterea umiditatii aerului proportional cu cresterea factorului termic, intrucat umiditatea ridicata, pe de o parte, contribuie la gestionarea eficienta a stresului termic, iar pe de alta parte, evaporarea apei induce implicit scaderea temperaturii la nivelul tesuturilor vegetale. In acest caz, umiditatea indicata pentru cresterea speciilor de clima racoroasa in zone calde va trebui sa se situeze in intervalul de 80 – 90%, putand utiliza in acest sens umidificatoare, farfurioare cu apa sau ceramica uda neglazurata. In egala masura, cresterea umiditatii si a temperaturii vor fi insotite de asigurarea unei ventilatii corespunzatoare, pentru a facilita evapotranspiratia si a preveni instalarea afectiunilor fungice.

Substratul recomandat la cultivarea speciilor de Miltonia va fi compus din scoarta de calibru redus, in amestec cu muschi sphagnum si perlit sau piatra ponce. Datorita umiditatii ridicate a mediului de cultivare si a degradarii accelerate a acestuia, se recomanda schimbarea substratului dupa o perioada de 1 -  2 ani. Perioada recomandata pentru transplantare este imediat dupa inflorire si pana in momentul in care se remarca dezvoltarea de cresteri noi, cand dimensiunile acestora ajung la 5 cm si incep sa dezvolte propriile radacini. Transplantarea pe perioada zilelor toride de vara este puternic descurajata, intrucat poate sista inflorirea pentru perioade lungi de timp.

Irigarea reprezinta, dupa majoritatea pasionatilor, aspectul cel mai delicat si controversat in ceea ce priveste cultivarea speciilor de Miltonia. Pe perioada sezonului de crestere, Miltonia necesita udari frecvente si abundente, insa fara a omite ca este neaparat necesar ca excesul de apa sa se poata scurge, fara a stagna in recipientele de cultura. Desi zvantarea substratului intre doua udari succesive este recomandata si trebuie avuta in vedere, in egala masura, nu se va permite uscarea completa a acestuia, intrucat, mai ales in sezonul de inflorire, va conduce invariabil catre avortarea florilor. In sezonul estival se recomanda pulverizarea plantelor cu apa, pentru a creste umiditatea aerului, prevenind totodata aparitia paianjenilor si a altor acarieni daunatori, insa doar in prima parte a zilei, pentru a permite evaporarea apei anterior venirii serii, cand temperaturile vor scadea.

Speciile de Miltonia sunt foarte sensibile la putregaiuri si alte afectiuni fungice, in acest sens recomandandu-se, in cazul pulverizarii in exces, sa se stearga frunzele cu un servetel, indeosebi in zona axilara, la 2 – 3 ore dupa administrarea respectivului tratament.

Fertilizarile se vor realiza in perioada de crestere la o concentratie de 30 – 35% din dozajul recomandat de producator, evitand concentratii mai ridicate, intrucat radacinile speciilor de Miltonia sunt extrem de susceptibile la arsuri chimice si putrezire.

Speciile de Miltonia necesita asigurarea unei perioade de repaus, pentru a beneficia de succes in reinflorire, aceasta incepand de regula imediat dupa maturarea noilor pseudobulbi (in general la inceputul toamnei), cand cresterile noi au egalat ca dimensiune plantele deja existente. Repausul va consta in reducerea temperaturii si a irigarii si sistarea completa a fertilizarii. Temperatura ideala in aceasta perioada va fi cuprinsa in intervalul 15 – 16℃  , iar udarile se vor efectua cel mult o data pe saptamana, cu cantitati reduse de apa. Dupa aparitia pedunculilor florali se va opta pentru oprirea perioadei de repaus, revenind la schema generala de udare, atat ca volum cat si ca frecventa, precum si la temperaturile curente de crestere, indicate anterior.

Dupa inflorire, se recomanda indepartarea pedunculilor florali si efectuarea transplantarilor, acolo unde este cazul, urmata de mentinerea plantelor fara apa pentru o perioada de timp, pentru a oferi o perioada de odihna si refacere ulterior infloririi abundente, insa si pentru a permite aclimatizarea dupa replantare. Exceptie in acest caz face specia Miltonia warscewiczii, la care nu se va opta pentru indepartarea pedunculilor florali, ci doar a florilor, intrucat aceasta specie va produce in mod repetat pedunculi noi laterali, din cei deja existenti, iar acestia vor inflori la randul lor, fara a fi necesara asigurarea unei perioade de repaus.

Accesorii pentru orhideea Miltonia precum substrat, ghivece de plastic, tratamente (insecticid, acaricid, funicid), fertilizant, le gasesti aici.