Floraria Secret Garden - Ingrijirea orhideelor

Maxillaria tenuifolia, specie botanica ce isi gaseste locul in orice colectie de orhidee, a fost descoperita langa Veracruz, in Mexic, de catre Karl Theodore Hartweg, si descrisa de John Lindley (5 Februarie 1799 - 1 Noiembrie 1865, botanist, horticultor si orhidolog englez) in 1837.

Orhidee Maxillaria Tenuifolia

Plantele tinere raman compacte, insa totodata pot fi crescute ca specimene impresionante in perioade de timp relativ scurte. Datorita foliajului asemanator firelor de iarba, Maxillaria tenuifolia este o specie de apartament atractiva chiar si in afara perioadei de inflorire. Denumirea sa vernaculara de "Orhideea de cocos" face aluzie la parfumul puternic al florilor, care aminteste de aroma nucilor de cocos.

Datorita raspandirii sale geografice considerabile, Maxillaria tenuifolia se adapteaza usor unei game largi de conditii de mediu. Din punct de vedere taxonomic, genul a traversat schimbari majore, fata de cum a fost cunoscut pentru o lunga perioada de timp. Un sistem nou de clasificare a fost propus de catre PhD. Mark Whitten si Mario Blanco in numarul din Februarie 2011 al jurnalului ORCHIDS Magazine (Revista Orhideelor), Buletinul Societatii Orhidologice Americane, in incercarea de a clarifica relatiile acestui gen atat de cuprinzator si divers. Astfel, numele de gen al speciei a fost schimbat in Maxillariella, numele de specie pastrandu-se insa intact. Sinonimele acceptate sunt Maxillaria gracilifolia Kraenzel 1927; Maxillariella tenuifolia (Lindl.) M.A. Blanco & Carnevali 2007.
Plante cu frunze solitare epifite sau ocazional terestre, cu obicei de crestere ascendent, putand ajunge pana la 60 cm inaltime, sunt regasite pe copaci in zone de paduri deschise sau dense, la altitudini de pana la 1500 m. Prezinta un rizom complet acoperit de bractee imbricate non foliacee, cu pseudobulbi oblong-eliptici pana la oblong-obovati, comprimati lateral, de 2-6 cm lungime si 1-2 cm latime, cu o singura frunza apicala, lineara, atenuata.

Tijele florale de 5 cm lungime, acoperite cu bractee bazale pleaca din pseudobulbii maturi, si poarta flori singulare, care se ridica pana la aproximativ jumatate din lungimea frunzei. Inflorirea are loc primavara si vara, iar ulterior plantele necesita o perioada de repaus vegetativ pe parcursul lunilor de iarna, in care se vor reduce drastic udarile. Florile delicate, solitare, parfumate de 3,9 - 4 cm, de culoare rosie, insa purtand pete galbene sau brune, care formeaza un model ce aminteste blanei de leopard, pot varia usor in colorit, insa, in general, petalele poarta un colorit marmorat rosu inchis si rosu deschis sau galben intunecat.

Orhidee Maxillaria Tenuifolia

Labelumul (buza) concav este intunecat, rosu-sangeriu dinspre baza, pana aproape de jumatatea lungimii, in timp ce partea apicala este de culoare galben-inchis cu pigmentatie formata din pete rosii purpurii sau rosii brune.

Maxillaria tenuifolia apartine primar zonelor joase din Mexic, Guatemala, Belize, El Salvador, Nicaragua si Costa Rica, la altitudini de pana la 1500 m, in paduri tropicale cu specii de arbori cu frunze cazatoare sau partial cazatoare, si uneori in ravene din padurile calde de stejari.

Cultivata la temperaturi de peste 10 ºC, atat ziua cat si noaptea, apartine registrului termic intermediar spre cald. Ca regula generala insa, este o specie termofila, preferand media temperaturii in zilele de vara in jur de 28 - 29 °C, si de 19 °C in noptile calde. In anotimpul rece, temperatura recomandata in timpul zilei este de 23 - 24 °C, cu minime de 13 - 15 °C noaptea.

Maxillaria tenuifolia necesita intensitati luminoase de 15000 - 20000 lux, insa prefera lumina filtrata sau dispersata, asociata cu curenti de aer. Din punct de vedere al intensitatii luminoase, Maxillaria tenuifolia necesita aceleasi conditii ca si speciile genurilor Cattleya si Phalaenopsis.

Umiditatea aerului trebuie sa nu coboare sub valoarea de 50%, iar media acesteia ar trebui sa se situeze in jurul valorii de 80% pe parcursul anului, utilizarea umidificatoarelor sau a tavilor cu pietris si apa fiind extrem de utila in acest sens. In habitatul natural, specia primeste apa in abundenta pe parcursul sezonului ploios, insa luna decembrie marcheaza inceputul sezonului secetos, care dureaza pana in luna mai. In aceasta perioada, in cazul cultivarii in apartament, este necesara reducerea udarilor, astfel incat sa se permita mediului de cultura sa se usuce inainte de administrarea unui nou supliment de apa. Unii autori insa recomanda aplicarea tratamentului de reducere a udarii intre lunile noiembrie si martie.

Ca regula generala, se va urmari ca pseudobulbii plantelor sa nu se stafideasca vizibil si in mod rapid. Este posibila udarea plantelor la distanta de 2-3 saptamani. O regula de baza pentru o cultivare usoara si de succes a speciei Maxillaria tenuifolia, este asigurarea umiditatii adecvate si aerisirii eficiente.

Substratul de cultura recomandat pentru Maxillaria tenuifolia este similar celui utilizat pentru speciile genurilor Cattleya si Phalaenopsis, format din scoarta de granulatie medie spre mare, ferigi uscate, si alte materiale similare, asigurandu-se umectarea abundenta a acestora in perioada de crestere. Se poate monta, ideal, pe bucati de scoarta, sau, poate sa fie cultivata in cosuri de lemn sau plastic.

Este necesara administrarea unui amendament de carbune in substratul de cultura, pentru a preveni acidifierea acestuia si pentru a creste permeabilitatea sa pentru aer. Pe parcursul cresterii active, se vor administra fertilizari saptamanale cu fertilizanti pentru orhidee, la dilutii de 25% - 50% din doza recomandata. La inceputul anului, cand perioada de crestere intensiva incepe, se pot administra fertilizanti cu continut ridicat de azot, iar catre sfarsitul verii si inceputul toamnei se va opta pentru un fertilizant cu un continut ridicat in fosfor, pentru a stimula inflorirea.

Perioada de repaus, in iarna, va fi reprezentata de limitarea administrarii udarilor, fara a lasa insa sa se usuce excesiv partea superioara a substratului. Concomitent, se va limita sau opri fertilizarea, urmand ca aceasta sa fie reluata odata cu reinceperea udarilor.