Floraria Secret Garden - Ingrijirea orhideelor

Desi cultura indelungata a orhideelor ne obisnuieste, in general, cu hibrizi de provenienta complexa, de multe ori multigenerica, in cazul speciei Neofinetia falcata avem de-a face, paradoxal, cu o specie botanica ce face obiectul cultivarii de aproximativ 400 ani.

Prima documentare a cultivarii acestei specii apartine erei Kanbun (1661 - 1673), in Japonia medievala, insa obiceiul cresterii acestor vandeae miniaturale capata popularitate marcanta in perioada Edo, cand se remarca si o diversificare semnificativa a varietatilor disponibile.

Neofinetia (Vanda) falcata Beer - comanda online de aici!

Posesia si cresterea orhideelor Neofinetia falcata era un atribut preponderant al daimyo (nobili japonezi) si al samurailor instariti, motiv pentru care specia devine cunoscuta in Japonia si ca Fuukiran (fuuki = rang, bogatie, statut social), si ulterior, in restul lumii, ca “orhideea samurailor”. Cultura acestei specii devine atat de inradacinata in societatea japoneza si in asa masura asociata unui statut social inalt, incat prezentarea unui specimen valoros si deosebit putea constitui motivatia acordarii de domenii si proprietati respectivei persoane. Dincolo de faptul ca posesia unor astfel de plante era permisa doar clasei conducatoare, eticheta complexa ce domina societatea japoneza medievala a dus la crearea unui set de reguli de conduit inclusiv pentru evenimentele in cadrul carora se vizionau exemplarele expuse. Astfel, de exemplu, in timpul vizionarii orhideelor ce apartineau shogunului, vizitatorii erau obligati sa isi acopere gura cu hartie, iar plantele erau protejate de paravane, pentru a preveni contaminarea acestora inclusiv prin respiratia celor prezenti. Pana in prezent se cunosc peste 2200 varietati de Neofinetia falcata, cu dimensiuni variabile, de la 2 cm pana la 17,5 cm inaltime.

Specia prezinta o distributie asociata nord – estului Asiatic, cu un areal natural ce acopera China, Korea si Japonia. Initial a fost incadrata in genul Neofinetia, insa in prezent, in urma unor revizii sistematice, a fost integrata genului Vanda.

Statutul de protectie pentru aceasta specie este de VU (vulnerabil) in cadrul Listei Rosii IUCN.

Neofinetia falcata a fost initial descoperita de Thunberg in sudul Japoniei, crescand pe dealurile din apropierea portului Nagasaki, pe insula Kyushu, prezenta sa fiind ulterior confirmata si pe alte insule ale Japoniei (Honshu si Shikoku).

Sinonimele valide pentru Neofinetia falcata sunt Aerides thunbergii, Angorchis falcata, Angraecopsis falcata, Angraecum falcatum, Finetia falcata, Holcoglossum falcatum, Limodorum falcatum, Nipponorchis falcata, Oeceoclades falcata, Oeceoclades lindleyi, Orchis falcata, Orchis fuciflora, Vanda falcata, Vanda pygmaea.

Specia a fost descrisa prima data de catre H.H. Hu in 1925, reputat botanist chinez (Hu Hsien-Hsu, 24 Mai 1894 – 16 Iulie 1968) si un influent invatat traditionalist al vremurilor sale, cunoscut ca parintele taxonomiei botanice in China si initiator al cercetarilor moderne in botanica. Acesta studiaza initial in China, la Universitatea imperiala din Peking, insa ulterior revolutiei din 1911 calatoreste in Statele Unite ale Americii, unde absolva cursurile Universitatii Berkeley din California. Revine in Chida, unde devine membru si cadru didactic al Scolii Normale Superioare din Nanking, si ulterior al Universitatii Nationale de Sud – Est, ce isi schimba numele in Universitatea Nationala Centrala si Universitatea din Nanking. Calatoreste din nou in Statele unite ale Americii, in 1923, unde obtine titlul de doctor in stiinte la Universitatea Harvard. Dupa moartea sotiei sale in Nanking, demisioneaza din cadrul Departamentului de Biologie al Universitatii de Sud – Est si devine cercetator cu norma intreaga in cadrul Institutului de Biologie al Societatii Chineze de Stiinte. Este membru cofondator al institutului de Biologie Fan Memorial din Beijing in 1928 si a fondat Gradina Botanica Lushan in 1934, precum si Institutul de Agricultura si Silvicultura din Yunnan, ulterior redenumit Institutul de Botanica Kunming, din cadrul Academiei Chineze de Stiinte in 1938.

Desi initial specia Neofinetia falcata a fost identificata pe insula Kyushu, langa portul Nagasaki, taxonul a fost ulterior regasit si pe insulele Honshu, Shikoku, Yakushima, Tanegasima, Okinawa, si chiar in China si Korea.

Neofinetia falcata populeaza statiuni saxicole, crescand pe pietre, insa si frecvent epifite, pe ramurile arborilor cu frunze cazatoare, aspect ce ofera plantelor o expunere puternica la lumina in timpul iernii si primavara devreme. Datorita cresterii specifice, la un anumit unghi fata de axul crengilor, apa de ploaie nu poate stagna pe frunze sau la insertia acestora pe tulpina. Prefera climatul relativ racoros, ajungand pana la dimensiuni de 6 – 15 cm.

Anatomic, se remarca tulpina scurta, comprimata lateral, cu crestere monopodiala, acoperita bazal de tecile frunzelor condupliate, coriacee, carnoase, linear – falcate, de 5 – 10 cm lungime. Inflorirea are loc pe tije racemoase, axilare, de pana la 7 cm lungime, laxe, ce pot purta 2 pana la 10 flori per tija. Inflorirea are loc constant cu incepere din perioada timpurie a verii pana toamna, iar florile sunt parfumate in timpul noptii. Florile de culoare alb pur, in general, de 3 cm diametru, poseda un pinten posterior, recurbat, de pana la 3,7 cm lungime. Petala dorsala si cele interioare sunt recurbate superior, in timp ce petalele exterioare se recurbeaza inferior si catre exterior. Labelumul scurt trilobat se insera relativ inferior pintenului dorsal.

Necesarul fata de intensitatea radiatiei luminoase pentru Neofinetia falcata se regaseste in cadrul intervalului de 20000 – 30000 lux.

Temperatura optima de crestere a “orhideei samurailor” vizeaza valori de 26 – 31 grade ca valoari medii diurne, si 19 – 23 grade pentru perioada noptii. In timpul iernii, intervalul temperaturilor medii diurne va fi de minim 12 – 13 , si de minim 3 – 4 grade noaptea.

Neofinetia falcata prefera valori ridicate ale umiditatii, de 80 – 85% vara, ce pot scadea pana la 60-75% in restul anului.

Ca mediu de cultura pentru aceasta specie, optiunile sunt multiple. Se poate creste cu succes montata pe plachete de pluta, de scoarta, sau pe paturi specifice confectionate din muschi sphagnum sau radacini de feriga osmunda. La montarea pe plachete, se recomanda asigurarea de irigari frecvente si abundente, mai ales in perioada verii, pentru a asigura necesarul de umiditate ridicata. Ca regula de baza, udarea se va efectua zilnic in timpul anotimpului cald. Sezonul recomandat pentru schimbarea substratului va fi ori iarna tarziu, ori primavara devreme. Substratul recomandat si totodata utilizat in mod curent traditional este muschiul sphagnum proaspat sau uscat, ce va inveli radacinile, iar pachetul astfel format se va pozitiona cu grija intr-un ghiveci, avand grija ca baza plantei sa se ridice deasupra marginilor ghiveciului. Desi exista posibilitatea de a accidenta radacinile subtiri in timpul replantarii, nu se recomanda indepartarea acestora, intrucat poseda o capacitate ridicata de regenerare, atat timp cat raman vii si nu sunt afectate de fungi sau bacterii.

Irigarea va trebui sa respecte modelul climatic natural, cand sezonul umed, cu cele mai abundente ploi are loc de primavara pana toamna. In aceasta perioada se va recurge la irigari frecvente si abundente, fara a permite substratului sa se usuce intre doua udari succesive.

In perioada de crestere activa, plantele vor fi fertilizate saptamanal cu o dilutie de 25 – 50% fata de dozajul recomandat de producator. Se pot utiliza fertilizanti cu continut mai scazut in azot si mai ridicat in fosfor pe perioada toamnei, pentru a imbunatati calitatea infloririi pentru urmatorul sezon si pentru a invigora cresterile noi la inceputul iernii.

Se recomanda clatirea abundenta a substratului pentru a preveni acumularea de depuneri minerale datorate excesului de fertilizant neconsumat, ce risca sa se depuna pe radacini si sa produca arderi ale acestora.

Perioada de repaus, asigurata in anotimpul rece, va viza in principal reducerea aportului de apa. Pentru exemplarele crescute in conditii de frig, reducerea va fi substantiala, fara insa a se permite uscarea completa a substratului, in acest sens fiind indicata pulverizarea in cursul diminetii si udarea ocazionala la distanta de 2 saptamani. Se recomanda administrarea irigarilor in zile insorite, cu lumina puternica. In perioada de repaus se va sista si administrarea fertilizantilor.